Rolul părinţilor în educaţia adolescenţilor
Există astăzi un sistem nou de a comunica, bazat pe empatie, încredere şi acordarea autonomiei, pe responsabilizare şi relaţionare, pe care părintele îl poate propune adolescentului. Părintele se poziţionează într-o relaţie echilibrată cu adolescentul, în rolul de facilitator al comunicării. Adolescentul va deveni autorul propriei sale vieţi, va dezvolta încredere în sine, depăşind conflictele cu părinţii, cu ceilalţi sau cu sine. Părinţii uneori nu reuşesc să-i înţeleagă, să-i priceapă nevoile şi frământările, iar copilul se retrage din orice conversaţie cu aceştea. De aici apar şi golurile în comunicare. Mulţi părinţi consideră greşit că adolescenţii se comportă rebel şi agresiv doar pentru a-i enerva sau pentru că sunt răsfăţaţi şi obraznici. Motivele pentru care aceştia cad în capcana comportamentelor agresive sau de risc sunt mult mai profunde şi provin din suferinţele lor interioare, din mâhniri, frământări şi confuzii, pe care mulţi părinţi nu le înţeleg.Nu hainele şi accesoriile rebele pe care le poartă adolescenţii (cercei în nas, tatuaje) ar trebui să îi îngrijoreze pe părinţi. Înclinarea copilului spre comportamente de risc trebuie să ridice semne de întrebare părinţilor şi să-i determine să caute ajutor de specialitate, pentru a-l ajuta să depăşească posibilele traume care l-ar fi putut îndrepta spre aceste alegeri.
Activitatea # 1 Reconstruiți textul.
Activitatea # 2 Sfaturi pentru părinți.
Vizionați filmulețul - care sfaturi vi se par utile și care nu? De ce?
Activitatea # 3
Cum discutați cu fetele și cum discutați cu băieții?
Adolescenţii ar putea înțelege – sexualitatea este ca un foc.
În funcţie de împrejurări, focul poate lumina şi încălzi sau el poate distruge.
Raporturile părinţi-copii sunt plasate sub semnul unei căutări reciproce, al înţelegerii şi al aprobării. Adolescentul, după ce a atins un palier de echilibru, doreşte să se apropie de părinţi şi să le arate afecţiunea sa: iată că acum este politicos, gata oricând să iasă împreună cu adulţii. De obicei este, de asemenea, plin de afecţiune faţă de fraţii şi surorile mai mici, cărora compania lui le place mai mult decât cea a părinţilor. Adolescentul se destăinuie cu plăcere părinţilor, este vârsta confidenţelor legate de primele sale flirturi; în schimb li se cer părinţilor confidenţe asupra trecutului lor sentimental. Ei sunt dispuşi să asculte punctul de vedere al celor mai în vârsta. Această înţelegere, dar care este totuşi relativă, poate fără îndoială să permită evitarea multor experienţe sexuale premature şi traumatizante. Adolescentul se vede adult şi revendică drepturile unui adult şi pentru că maturitatea lui fizica şi intelectuală nu corespunde unei maturizări sociale, care i-ar permite să aibă un statut de persoana autonomă, conflictele sunt numeroase şi inevitabile. Educaţia sexuală a copilului trebuie ancorată în adevăruri biologice. Acestea sunt descoperirile incontestabile din ştiinţele exacte care pur şi simplu nu se dezbat. Populare sau nu, aceste descoperiri trebuie să stea la baza educaţiei sexuale din sec. XXI. Ignorarea acestor adevăruri biologice a cauzat suferinţă şi boli şi a determinat ca tinerii să nu poată aprecia sau experimenta profunzimea şi puterea intimităţii adevărate.